Eu, unul, trăiesc într-o societate cu tot felul de ciudățenii care redefinesc normalul. Vox populi e reprezentată azi de 6 televiziuni naționale de știri (must carry) și enșpemii locale, dar și de catralioane de site-uri care prezintă puncte de vedere despre starea națiunii și, mai spumos, comment-uri agresive.
Sunt obligat să urmăresc un freak show, crud, natural, fără poante, despre o lume cu curu'-n sus:
- Milioane de concetățeni votează Răul (cel mai mic, în viziunea fiecăruia). Ba îl mai și proclamă cu patos, riscând să afecteze relații, prietenii. Pe net, în familii, cercuri de prieteni, ori în fața televizorului, băsescofobia și mogulofobia nasc mici monștri.
- Băsescu, autoritarian, grobian și cinic, este luat în brațe de oameni de idei respectabili: Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu și nu numai ei.
- Antena 3, cel mai părtinitor și lugubru post de "știri" a devenit și cel mai atent cu familia Regelui Mihai. Tonomatele Gâdea, R. Tudor, Ciuvică, Ciutacu, ciumpilică și ciudatu încap sub aceeași plapumă cu cea mai bună reportajistă - Carmen Avram. Iar Mircea Badea, deși talentat în meserie și pățit în afaceri cu pesedeu', e pupin-crin-curist; și protector față de interesele economice murdare ale șefului. (În paranteză fie spus, Badea n-ar lăsa din fălci osul numit Băse nici dac-ar pleca de la antenă... e osu' care l-a făcut, din chihuahua, rottweiler.)
Peisajul politico-mediatic este încărcat până la refuz de lupte de clasă, în mare băsescofage. Efectul? Doctrine și dezbateri de soluții anticriză - ioc.
Criza de repere este cea mai pregnantă criză de la noi.
Pe lângă ea, criza economică e mic copil. Căci, din fericire, jaful și mizeria din țară ne ajută din punct de vedere macroeconomic.
Pe de o parte, avem:
- ținta: stabilizarea indicatorilor financiari în fața creditorilor internaționali
- costul: sărăcirea populației, prin economiile bugetare și creșterea taxelor
Pe de alta, realitățile bizare, că am ajuns să supraviețuim din:
- banii expediați de muncitorii plecați;
- munca la negru care aduce bani pe piață și ascunde șomajul;
- micile învârteli ale miticilor;
- circuitul șpăgilor care dă de mâncare la sute de mii de inși din clasa de mijloc;
- hrana produsă de agricultura de subzistență;
- resemnarea istorică în fața condiției sociale vitrege, care ne face ultrarezistenți și megaeconomi cu puținul din traistă
Și-acum, că am înțeles asta, ce?! Vorba lu' Racla: "estenest concluzie flux verbal infuzie stilul meu perfuzie contuzie-n intelect". Deci nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu