Moartea își întinse umbra perfect simplu.
Dacă tu mâine nu mai ești, nici eu nu voi mai fi să te văd. Moare scriitoru', moare și cititoru'. Ce labă tristă e devenirea cauză-efect!
(...)
Eu vreau să fiu mai nemuritor ca tine, să trăiesc de pe urma sufletului tău! Ce noroc că vine 21 decembrie 2012... Mâine, la prima oră, mă apuc să cumpăr la prețuri de nimic sufletele tuturor blogărilor valoroși. Ei mor și lumea digitală dispare, eu mă-mbogățesc. Căci vând pe-urmă la extratereștri tot tezaurul de gândire contemporană: idei, non-idei, mode, calcuri, genii, tâmpenii, valori, nimicuri trebuincioase...
Cred că bag banii în pământ, e o investiție solidă! Până moare Pământul, se mai duc două-trei civilizații inteligente.
(...)
Mă întind, mai aș dormi puțin...
PS. La fel ca ieri, ca și azi, ca și mâine mereu... din zori până-n noapte, trăim în pericol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu