Becali este omul zilei. De câțiva ani încoace. Care este rețeta succesului său la public? Excluzând aparițiile plătite de el însuși la TV, omu' a vădit un lipici fenomenal la mase, care l-au făcut foarte frecventabil televiziunilor cu apetit pentru audiență. Se poate spune că e un produs al televiziunilor comerciale, în speță al telespectatorului avid de scandal.
Scheletul personalității sale expansive e al unui machidon cu stare, apropiat, înainte de '89, al unui grup destul de exclusivist de trepăduși de pe lângă echipa Steaua București. Al cărui cap era Valentin Ceaușescu, fiul tovarășului.
Declicul a apărut o dată cu puciul din acționariatul Stelei, când, din calitate de finanțator s-a impus ca acționar majoritar, înlăturându-i pe frații Păunescu. A fost momentul când lu' Becali i-a pus Dumnezeu mâna în cap... și de-atunci nimeni nu i-a mai putut sta în cale. Încrederea în sine, bazată pe un tupeu de bișnițar, pe un simț al speculei cu terenuri și pe vechile prietenii din ograda Ministerului Apărării, l-a făcut mai puternic.
Agresiv în afaceri, el a vrut să arate că BECÁLI e un om desăvârșit: harnic, dar și darnic; afacerist cu braț de fier, dar cu frică de Dumnezeu; e opulent, și-ar putea permite orice capriciu, dar e familist convins. Calculul rece al beneficiilor imaginii de filantrop îl știu foarte bine vedetele de la Hollywood. Becali l-a intuit: dacă ai bani și dai la săraci (în prime time), câștigi. Câștigi în afaceri, deoarece devii frecventabil (că poate dovediseși contrariul celor cu care ai făcut business până atunci). Și câștigi imagine la popor (că poate vei dori apoi să și candidezi la diferite funcții).
Restul, că-i semidoct, megaloman, disprețuitor față de lege, cinic... nu-l individualizează prea mult în clubul oamenilor de afaceri de succes de după revoluție.
Că-i misogin, homofob, xenofob - poate că face parte din strategia de a fi popular: majoritatea electoratului e la fel, cei mai mulți n-au curajul s-o spună pe față. Iar Biserica Ortodoxă îi cântă în strună la capetele astea de acuzare.
Că-i scandalagiu, spurcat la gură și tupeist - îl coboară pe împărat din lux în noroi, lângă amărășteni și face deliciul unui public tâmp, iarăși majoritar.
Jocul lui Becali este unul bine echilibrat. El își permite în ultimii ani derapaje verbale pentru că noi i-am permis să ajungă până într-acolo! El se arată, noi îl privim. E o distracție, dar și o plăcere vinovată să-l urmărim defilând, scuipând, exhibându-și ego-ul umflat.
Acum, că a ajuns parlamentar european și național, unicul, cum însuși se laudă, va avea pretenții pe măsură. PNL-ul i-a dat un deget, el se va întinde să ia toată mâna. Un partid la fel de tâmpit precum moderatorii / producătorii TV care l-au cultivat pe Gigi. Un partid atât de liberal că se deschide larg în fața unui populist cu idei conservatoriste răcnite și comportament hardcore mafiotesc.
Escrocheriile - mai mici, mai mari - prin care s-a cocoțat la un asemenea nivel financiar și de popularitate din care să emită pretenții la președinția republicii, nici că mai contează. Un bișnițman descurcăreț într-o democrație confuză a știut să își transforme visurile de mărire în resurse. Steaua este primul brand de care s-a folosit pentru a se ridica. Al doilea - Biserica și jucăriile anexe (Sf. Gheorghe, Dumnezeu vs dracu, locurile sfinte, pomana, crezul...) pe care le mânuiește ca un veritabil pastor. Al treilea este PNL, partid ce-i oferă cu totul altă legitimitate decât PNG-ul din buzunar. (Ar mai fi, desigur, brandulețe, gen OTV, Sport.ro, RTV și alte canale dubioase...)
Dar, ca orice imperiu, și Becali va cădea. Nu știu dacă vom mai apuca noi să numărăm câți sforari va trage după el sub scenă. Mi-e greu să cred că un astfel de role model va fi înlocuit cu ceva mai bun în generația PRO. Generație care nu ține de vârstă, ci de nivel de civilizare.
