Denunț calomnios pentru viol în haită

Aflăm cu satisfacție de prin presă că un consilier local director de spital propune să angajăm dentiști pentru câinii care mușcă poporul.

Zice omu', pe bună dreptate, că niciun om nu s-a plâns că a fost violat de un câine, drept pentru care, nu trebuie să-i tăiem bărbăția.

Pe ordinea de zi a următoarei ședințe de consiliu local figurează următoarele propuneri reparatorii:
- Mike Tyson va fi prins și castrat la spitalul municipal Rădăuți.
- toată echipa Dinamo va fi hingherită și programată la un implant dentar, că n-ar mai fi mușcat de mult pe nimeni.
- maidanezii care au apucat să fie sterilizați vor fi trimiși în Franța, unde specialiștii îndrumați de Brigitte Bardot le vor aplica manevra 4 Pfoten până la reparația finală.

Un Crin și trei trandafiri

"Câştigarea Preşedinţiei României şi alegerea unui preşedinte liberal în comportament, în atitudine, în filosofie constituţională nu va fi pentru PNL un câştig, aşa cum el a fost imaginat şi practicat până acum în România, în sensul că va exista la Cotroceni un preşedinte care să tragă sfori, să facă intrigi în favoarea PNL sau a unor politicieni din PNL, nu în sensul că va exista la Cotroceni un preşedinte care să iasă în campanie electorală şi să spună «votaţi PNL» sau care să vină la următorul congres al acestui partid şi să spună «cutare să fie preşedinte, cutare să nu fie», ci în sensul că abia atunci când un preşedinte cu o mentalitate liberală şi comportament liberal în raport cu Constituţia şi cu instituţiile politice va exista, abia atunci vom putea aşeza definitiv şi sănătos ceea ce înseamnă democraţie liberală parlamentară în România" - George Crin Laurențiu Antonescu, 23 februarie 2013, București

Această declarație elucubrantă de politruc înveterat vine să încununeze cele două promisiuni făcute de domnul președinte referitor la traseul său politic. Întâi, în vara lui 2012, Antonescu promitea că se va retrage din politică dacă Băsescu nu e demis de popor. Ieri, promitea că se va retrage de la șefia PNL dacă nu câștigă prezidențialele de la anul. (Chiar dacă ambele angajamente țintesc postul de la Cotroceni, se pare că acum e mai rezervat în privința obligațiilor învinsului).

Raționamentul acestui discurs se bazează pe două defecte majore: ipocrizia și infatuarea.
Cine spune că angrenează forțele de campanie din spatele PSD, PNL și PC (antene) într-o luptă cu sute de milioane de euro cheltuiți fără să urmărească nimic practic, adică pentru un scop total dezinteresat și o funcție onorifică (ca în democrația parlamentară) este ipocrit, ca să nu zic mincinos.
Iar cine se propune ca singurul om care va putea ”așeza definitiv și sănătos democrația liberală parlamentară în România”, dacă va fi instalat la Cotroceni, este cel puțin infatuat, dacă nu autocrat.

Minciunica politică este însă acceptată ca discurs valabil, e și ea o formă de publicitate. Gratuită, căci e publică; domnul Antonescu nu a perorat vreodată pe la TV decât după ce-și încasa leafa de la stat, de la mine, de la tine... Ca și Băsescu, de altfel. Băsescu nu ne-a mințit niciodată pe banii lui. Fie având demnități unde sunt aleși de popor, fie numiți pe funcții, ei sunt și vor fi forumiști pe mocangeală. În privat, minciuna costă, măcar un spațiu publicitar cumpărat la vreun oficiu.

Politicul garantează gratuitatea propagării minciunilor și a promovării falșilor salvatori. În mod aparent paradoxal, cine a intrat în politică fără o lețcaie în buzunar - cazul lui Iliescu, Băsescu, Antonescu - a vădit maximum de ipocrizie. Nu că s-au îmbogățit, dar ne-au salvat de ne-au rupt... Politicienii cu pretenție de oameni cinstiți sunt mai periculoși decât cei care vor să-și crească afacerile începute în privat. Este aceeași mentalitate a țăranului leneș și needucat, urbanizat în anii '50, transformat în proletar și apoi activist ambițios al partidului comunist. Propria parvenire le dă aripi și îi legitimează. Mai e doar un pas până la autoadulare.

Curând, oamenii vor uita că au ieșit în stradă să-l dea jos pe Băsescu. Cum au uitat că au ieșit să-l înlăture pe Ceaușescu, sau pe Năstase. Și îi regretă mai apoi. Tocmai pentru că salvatorii, urmașii acestor răi au dezamăgit, a fost numai gura de ei!
Crin Antonescu este copia modernă a lui Ion Iliescu: limba de lemn, vrăjeala așa-zisului profesor cinstit, imaginea salvatorului de la tirania tovarășului.

Șoc! Partidele taie în carne vie aleșii poporului

PNȚCD nu a murit, dragi prieteni! Dar sunt un pic scindați...
Pe prima pagină a site-ului Mediafax regăsim o statistică înfiorătoare. O structură a Parlamentului sub formă de cașcaval statistic ne relevă faptul că din cei 7 parlamentari aleși ai PNȚCD, 3,5 sunt angajați ai Camerei și 3,5 ai Senatului.
De altfel, măcelăria politică românească ne mai propune și alte jumătăți de demnitari: 10,5 deputați vin de la Forța Civică! Putem bănui că Mihai Răzvan Ungureanu are doar un ochi albastru (activ) și altul normal, politic, drept pentru care s-a socotit doar jumătatea bună.
Și de la germanii domnului Klaus Iohannis lipsește juma de om, ei (FDGR) figurând cu 3,5 deputați. Probabil că Iohannis fiind acum jumătate în PNL, și-a mai tras jumătate de deputat după domnia-sa.
Alte tranșări de oameni politici intervin la minorități statistic nesemnificative, deci scuzabile: 3,5 deputați au ales macedonenii (AMR), tot 3,5 bulgarii din Banat (UBBR), albanezii (ALAR) și rutenii (UCRR).
De când cu scandalul cărnii tocate jumate cal - jumate vită, se pare că și partidele își distribuie mandatele la fracție Fifty-Fifty: jumate cal de tras la căruța partidului, jumate vacă de muls în campanie.

Antonescu reales la al 2013-lea congres

Ungurii sunt de rahat - nemții sunt giugiuc!
Vorbim de platforma de candidat la președinția Partidului Național Liberal a candidatului unic Crin Antonescu.
Desigur, pe lângă un armân viteaz precum nea Gigi, nici măcar un primar neckermann precum Iohannis von Hermannstadt nu-i decât negru sub unghie. Dar ațel țe zghiarlăie se oftică degeabalu, că liderul PNL a optat clar: proaspăt scos din joben, primarul Klaus Iohannis intră în partid direct pe funcția de prim-vice!
Un pic mai pe șestache, vineri înaintea congresului, Crin a primit în dar de la boierul ungurean Kelemen un steag secuiesc. Cu proverbialu-i simț al umorului, președintele PNL grăit-a că steagul săsesc era mai bun. Cum ar veni, o minoritate e mai agreabilă decât alta, care-i prea mare, prea cu pretenții.
Doctrinar, partidul cu pricina este ”Național” deci e ok să mai arunce câte-un ”ciocu'  mic și joc de glezne” spre maghiarime. Dar ”Liberal”?... Mai degrabă Semiliberal, de unde s-ar preta un nume mai potrivit: PNS! De altfel, liberalismul românesc este postulat de la Caragiale: Să se revizuiască accept! Dar să nu se schimbe nimic... Așadar acceptăm libertăți și egalități, dar numai cu cine merită! De exemplu, cu noi înșine...

Problema e că s-a supă fratile a melu armân cinstit și mult mai patriot din neamu' alu Becali. Și dacă apucă să intre în gurița becaliană, nici toată dragostea secuimii recâștigată cu niscaiva posturi prin ministere liberale nu-l mai spală pe bietul Antonescu. De-aia nu văd rostul să-i ții în trenă pe alde Iohannis sau Hellvig și să neglijezi bănuții pentru campanii de pe la Becali și Hașotti.
Când era unic candidat la șefia PCR, până și Ceaușescu mai greșea. Un moment de neatenție, și l-au ciuruit ai lui bravi oșteni. Acum, boiernașii munteni și cei moldoveni închid ochii, că treaba-i bună, partidul e cu polonicul în borcanul cu miere. Dar când s-o sparge borcanul, mi ți-l mazilesc pe liderul suprem cât ai zice pește! Lipoveanul știe joaca, doar deține un arsenal de 30 de vicepreședinți care să-i asigure un somn liniștit diminețile.
Orișicât, ochii cât cepele pe brânza lu' Becali până nu se-mpute cheagul!

Acces direct în trompa lui Eustachio

Agenda setting propusă de televiziunile și site-urile de știri neaoșe este îmbâcsită de varii decizii ale instanțelor de judecată. Beecali și-a luat coada la spinare și a fugit de cătușe în Dubai. Verii lui și alți mafiozzi cu napolitane au scăpat cu o amânare la recursul pe dosarul transferurilor. Năstase Adi blogger a primit verde la poponeț. Ufff, greu i-o fi fost!
Cel mai notabil succes al justiției dâmbovițene rămâne însă rezolvarea cazului "Acces Direct - ceara din urechile Ioanei Tufaru". Unde CNA și-a respectat blazonul și a sancționat derapajele televiziunii Antena 1 care își băga camera între degetele de la picioarele vedetei, nereușind, se pare, să pătrundă profunzimile urechilor ei nespălate (dacă așa era scenariul!) din cauză de clei secretat (la comandă politică) de tânăra domniță. Politica p(r)ostului! Cică Antena 1 a insistat că nu a făcut-o de panaramă pe fiica Andei Călugăreanu și că însăși ar fi căutat-o cu lumânarea, prin contract. Orișicât, CNA-ul nu s-a lăsat păcălit și i-a pus să plătească o amendă minimă și să divulge secretele murdare din spatele minunatelor scârboșenii de mare audiență.
Cu asemenea profunzimi, să te tot uiți pe la TV! Decât vrăjeală politică de doi bani pentru noi și prea mulți pentru ei, mai bine cu camera ascunsă prin strâmtorile putorilor. Cine o fi de vină pentru agenda asta de rahaturi? Eu că mă uit, starletele de plastic, nylon și, mai nou, ciuperci lăsate să înflorească, ori producătorii programelor plătiți să umple canalele cu scursuri incitante?

Papagalii din TV nici maimuțe nu mai e

Pe vremuri, în anii '90, mass media se tot așeza după tipicul tinerei democrații și suferea de metehnele comunistoide și securistice ale puilor de dinozauri din presă. Ziariști și analiști care mai de care mai ciudați, ca traseu politic și influență socială, animau scena publică românească: democratul Silviu Brucan, americanul Adrian Sârbu (?!), marfarul Cristian Burci (pour les connaisseurs), afaceristul Sorin Roșca Stănescu (Nașul), inventatorul RO-tabloidului - Ion Cristoiu și copia lui, Cornel Nistorescu, omul din umbră Mihai Tatulici, moralistul Marius Tucă și alții asemenea.

Ei bine, dintre toți grangurii de viță, doar unul a mai rămas să se ia la trântă cu dușmanii țării: Cristian Tudor Popescu. Dar aici nu e vorba de dumnealui, ci de locul gol rămas după reorientarea majorității spre zone mai "călduțe" sau mai umbroase (cazul singular al lui Cristoiu). Bătrânii și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul, apoi au șters-o englezește; dar au căscat un gol cât Casa Scânteii până să se întrevadă tânăra generație de presari mai coioși!

După vreo 8 ani de guvernare portocaliu-maronie, timp în care a fost o bălmăjeală totală, de nu mai știai care mai ia bani de la stat și care latră la lună în speranța unor zile mai bune, mi se pare că lucrurile reintră pe făgașul normal. Numai în ultimele două zile constat așa: RTV-ul patronat de un tânăr pesedist, sare la jugulara lui Crin Antonescu: 1-0! Instant, Antena 3 sare la gâtul unui operat la cap (Striblea), lucrător la RTV: 1-1. Și promite că nu-l va ierta nici pe Ponta dacă fraternizează cu dușmanul: 1-2. RTV zice rele de patromul antenelor. 2-2. Ș.a.m.d.

Păi normal, frate-frate, dar brânza (ca și cașcavalu') e pe bani! Nu mă refer la "cașcavalul" de market share, ci la împărțirea puterii. Nu între două televiziuni, ci între doi parteneri de USL. Că sulițele se numesc acum Badea sau oamenii lui Ghiță de la RTV, nu are contează, totul e să iasă sânge! Mi-e dor de sângele revărsat pe zeci de pagini citite pe-atunci de sute de mii de oameni per ediție, în războaiele Ziua - Intact Grup, ori Evenimentul zilei - Ziua... 

Oful e că acum doar patronii bagă material, nu văd vreun gazetar de TV sau de presă mai răsărit, să mai ridice capul dincolo de arătătorul stăpânului. Dacă singura cale să te salți e să te maimuțărești din "gura presei" pe blog și-napoi, păzind ograda motanului, e vai și-amar de cojone-șii lu' Rică Venturiano!

Urlați, domnilor Silviu Mănăstire, Victor Ciutacu, doamnelor Andreea Pora și Corina Drăgotescu, nu mai trageți mâța de coadă pe sub fusta mogulașului! Luați de mâncați și cu mânuța voastră, că nu s-a născut vreun Gușă mai năprasnic decât Vântu, nici vreun Ghiță decât Sârbu!

Dependenții de sticlă / se revoltă și strigă:/ libertatea e-n sticlă!

PS. Băă, vă dă ceață Dan Diaconescu, acest Narcis ce oglindește toate frustrările voastre de ziarist populist! Chipul de arivist e de vis pentru un trist.

Moment solemn la căpătâiul lui Dan Voiculescu

"Dan Voiculescu a depus marți jurământul ca senator, în cadrul unei ședințe solemne, care a debutat cu intonarea Imnului național."

Luni, Dan Voiculescu a demisionat din Senat, declarând solemn că "renunță la imunitatea parlamentară, asfel încât Justiția să-și facă datoria". (Așteptăm cu toții judecata supremă. Aleluia! )

În caz că te gândeșți că e un non-sens în spațiul temporal, te înșeli amarnic. Căci Dan Voiculescu este un magician al timpurilor noastre. El demisionează din parlament cu 6 luni înainte să-și termine mandatul, candidează și, reales cu brio, nu mai vrea să-și confirme funcția. Abia la insistențele fanilor, acceptă mandatul. Și după 6 zile, iarăși hocus-pocus cu mandatele și termenele din instanțe...

Altfel, omul este și nu este un mogul de presă. La fel la judecată, pe aceleași dosare este vinovat dar și nevinovat. Iar acum se lasă pe mâna justiției amânând încă o dată, pe perioadă nedefinită, ultimul termen de la ICCJ, unde urma să fie condamnat. Sau achitat.

De altfel, dualitatea domnului Voiculescu, uneori derutantă, s-a repercutat deseori în spațiul mioritic: ca să ajungă să fie "soluția imorală" a lui Băsescu, a fost nevoie de o împrietenire pe negocieri între cei doi. Ca să nu mai zic de moralitatea și ștaiful liberalo-boieresc afișate și trâmbițate (vezi fundația omonimă), în paralel cu matrapazlâcurile cu terenuri, fabrici și uzine dobândite de boiernaș la prețuri nesimțite; unde, normal, singurul păgubit este statul, adică noi. Aura tutelară a tovarășului Voiculescu garantează când și când acțiuni reparatorii față de crimele comuniștilor; deși dânsul este dovedit colaborator al fostei Securități a statului. Și beneficiar net al căderii regimului ceaușist, ca orice securist respectabil!

Un bătrân deștept, aici nu încape îndoială. Întrebați-i pe Ursu, Ciutacu, R. Tudor, Mircea Badea... și-o să vă confirme.
Ca urmare, îi urez solemn domnului Dan Voiculescu să își vadă cât mai curând numele spălat după murdăriile justiției băsiste. Sau NU.

Pe la spate, c-așa vrem cu toții, frate

Văru Săndel, aflăm dintr-un breaking news marca RTV, a vrut să facă un sex cinstit, dar s-a ales (doar) cu un pumn în nas, fără iPhone și fără suta de lei. Procurorii îl vor trimite în judecată pe falsul proxenet pentru lovire și abuz de încredere. Întâmplarea îmi pare cu atât mai autentică cu cât ea s-a petrecut în Suceava, pe la sat.

În locul înșelatului Săndel pot fi și eu. Și mie politicienii îmi fac cu ochiu' în campanie și după ce ajung la putere - muie! Și cu banii luați și nesatisfăcut. Arzoii cu plăcerea, eu cu durerea.
Diferența e că vărului meu sucevean o să i se facă dreptate. Nu aia pentru care a plătit bănuți munciți cu trudă, dar măcar justiția îl va condamna pe cel care l-a înșelat. Când oare îmi va da mie justiția câștig de cauză în fața vreunui escu demnitar care abuzează de încrederea mea? Rolurile din societate sunt stabilite de legi nescrise: prostul satului e, normal, plângăciosul ... șmecherul e mincinosul.

Nu mă pot abține să nu deplâng poziția lui Săndel. L-o fi aflat și nevasta? Rudele ei? Satul? Aș face o petiție la tribunal să-l oblige pe falsul proxenet să-i livreze cumva partida de sex păgubitului. Obligația de a face... măcar o scurtă, ceva...

Ponta amână ospățul din bani publici

Victor Ponta pune frână fomiștilor din partid care îl sună necontenit să dea drumu' la contracte. Cică întâi să dăm proștilor ceea ce au cerut la vot - să mărim puțin salariile și pensiile - și abia apoi ne gândim la ceea 'CE DORIM NOI în interiorul partidului'... 
Sinceritate extremă, calcul politic negru pe alb.
Cam slăbuț, cam slăbuț! Pare o idee originală...
Pe viitor, i-aș recomanda să se mai consulte cu colegul Radu Mazăre, și-o să vadă că se poate: să ții și sărăcimea liniștită în case, dar să dai și drumu' la bănuți pentru clientelă. Ostentativ! Metode să faci în administrație tot ce dorești la partid se găsesc, numai să știi pe cine să copiezi, domnu'  Ponta.
Apropo, ferea că iese mămucu Năstase din pușcărie azi-mâine... și el nu s-a mai dat de ceasu' morții că nu-s bani. Lui nu i-a mai tremurat mâna când a trebuit, nici pe pix, nici pe trăgaci.
Ura... și la școală!

Tolomac about history

Se zice că 1000 de cuvinte nu fac cât o singură imagine bună.
Da! Dar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată!
Iat-o dezbrăcată, pe moșie revărsată...

TOLOMAC = om politic mămăligos, bleg, nătărău

PROSTĂNAC = om politic nătâng, prostan, găgăuță

MOCOFAN = om politic fleșcăit, mototol, molâu

TĂNTĂLĂU = om politic neghiob, pămpălău, tontălan

GOGOMAN = om politic năuc, nătăfleț, haplea

AFURISIT = om politic câinos, împelițat, pârdalnic

Că cam asta este epoca de aur în care călcăm zi de zi.

Adi Minune - mic mic, dar tare-n cric

Tensiuni în familia Minune! Fiica marelui Adrian Copilu Minune, Adrihanna copila Minune, nu mai vrea să danseze cum îi cântă tacsu.
Propun prietenilor iubitori de manele să decidă care variantă de Man down e mai de top.
- Originala, clasica, fantastika:

- sau cea cântată de Adriana Minune joi la Morar (timeline 51:50)?

Sooo, care-i adevăratu' man down dintre artiștii sub 1:50 și peste 1.50m$?!
Mamaa, mamaa, mamaa, hai jăst șatră man down...

Măta fizică, fiitu sexolog

Azi sunt predispus la o lene ancestrală. Alienierea planetelor e-n așa hal încât tot ce găsesc mai bun de făcut e să sharuiesc două descoperiri metafizice despre sex: 1. Realitatea tv e că ne e rușine să ne pornăim de sărbători. Și 2. Să moară (de plăcere) și capra vecinului este un foarte actual love story sudanez.
Față de toate astea, adopt poziția omului-maimuță: jumate om / jumate guță.

Și-ncă un porc să împușcăm

Pasant de rever: Năstase Adrian, întrebat de un ziarist la ultima confruntare televizată cu Băsescu (decembrie 2004) despre oroarea de a împușca animale vii, a dat înapoi ca un laș. Cum Țiriac a fost la o mustață de salatieră, așa a fost și el de bucătăria prezidențială. Și dinapoi înapoi, a ajuns la judecata țevii de pistol, culminând blogărel cu cătușe.
Și îi zic pe numele de cetățean (inculpat) nu pentru că o merită, ci pentru că, de i-aș zice doar 'Năstase', ar putea fi confundat cu Ilie. Or, de la rachet la rachetă e cale lungă...

Porc, porc să-mpușcăm

Am plecat să colindăm... când boierii nu-s acasă ... c-au plecat la vânătoare... să vâneze căprioare...

Unde sunt iernile de altădată? Când nu se numărau numai mistreții căzuți, ci și ouăle partenerilor de vânătoare. Când primul ministru și stăpân al țării împușca pe cine vroia ouăle lui. Când Balc era teren de joacă rumân.
Acum vin străinii și fac legea, plătesc gonaci și păsărici cântătoare la flaut. Și după ce ne trag pe țeavă porcii și femeile, donează prada la căminele de bătrâni.

Pe cine să mai tragem la răspundere? Năstase Adrian a ajuns la pușcărie în loc de Cotroceni după ce a tras la partida lu' nea Țiriac. (Și l-a țintit drept în cur pe socrul prințișorului Ponta.)
Vadim și cele 4 lăbuțe prietene (Vier Pfoten) sunt singurii care mai deschid gura stingher. Măcelul e fumat ca istorie de presă; și umanizat: câteva tanti primesc de muncă la bucătărie, alte câteva la dormitor... E o pâine de mâncat acolo, cum se zice în comentariul sportiv.

Țărișoara noastră e raiul vânătorilor din Europa, pentru că tacâmul este complet. Nea Țiri pune sutele de mistreți pe banda rulantă în bătaia puștii, apoi scoate căciula și strânge bănuțu.
Magnații se distrează. Eu la fel, am telecomandă la televizor.

Afară ninge liniștit / și-n casă arde focul, / iar noi, pe lângă mama stând, / de mult uitarăm jocul.

Nu încercați acasă! Luați o porție de cinema!

Un film de văzut și o carte de citit: Life of Pi. Scurta viață de credințe și sentimente amalgamate în mintea unui puști din India se preface într-un ocean imagistic sublim pe parcursul unui voiaj fantastic spre Canada. Lăsând în urmă totul, în drum spre o țară a făgăduinței tatălui său pentru o viață fără grija zilei de mâine, Piscine Molitor se regăsește plutind în dramatica luptă pentru supraviețuire în compania prietenului său, Richard Parker, tigrul sentimental.

Rețetă de tigruț à la carte:

Ingredientele: un băiat bine crescut de 16 ani, un tată autoritar, o mamă protectoare, o grădină zoologică, un ocean, o lume crudă, o lume colorată.

Mod de preparare: se iau băiatul, familia și felurite animale sălbatice din grădina zoologică și se pun într-un vas la naufragiat. Se dă în clocot și se extrag din vas băiatul, un tigru, un urangutan, o hienă și o zebră. Se introduc într-o barcă alegorică și se lasă la foc mic până când se frăgezesc bine și nu se mai văd decât băiatul și tigrul. Se mai adaugă câteva kilograme de pește zburător și hrănitor. Când s-au pătruns și simțim că s-au deshidratat suficient, se scot din apă cei doi și se întind la uscat. Se garnisește cu câteva mănunchiuri de verdeață luxuriantă. După ce se dau pe răzătoare niște suricate fricoase, se reintroduce preparatul în apă pe un ultim foc.
Se scoate vasul și se servește masa pentru cei doi inspectori de asigurări japonezi care investighează evenimentele care au dus la nemaipomenita poveste. Gata!

Ce obținem: o masă savuroasă în care gustul copilului cu suflet deschis și frăgezime a spiritului se amestecă cu coloritul exultant al ingredientelor vegetale, animale și minerale. Un produs fermecător și neverosimil de bun pentru invitați; care nu-i pot face decât o evaluare favorabilă. Până și cei mai sceptici critici vor aprecia acest fel de mâncare dacă vor fi puși să aleagă în schimb un preparat simplu,  cu animale domestice și plante de grădină. Alegerea este emoțională, accepți manipularea caldă a poeziei recitate de un copil mic. Întotdeauna sacrul va fi preferat profanului, visul realității, filmul vieții.
Poftă mare!

Ion Iliescu a ajuns la crematoriu

Sergiu Nicolaescu a murit.

Nemuritorii mor și ei.

Televiziunea își ia tainul. La crème de la crematoriu. Traffic boom pentru un regizor învechit - în primele trei zile de la breaking news-ul decesului.

"Marele maestru" e umplut de respect pe toate canalele, în toate cotloanele ultimului drum.

Ca pasărea Phoenix, "marele regizor" renaște din propria-i cenușă. Tot poporu', sufletu', televizoru' cade-n brânci și se închină... A fost Erou maare, care unește când moare. Ca Mihai Viteazu.

"Rușine!" strigă, stingher, niște țărani necunoscuți, adunați la sicriul ferecat. Ei îl vor în pământ, legat de glie, precum bravii noș' strămoși.

Valoarea, Istoria, Patrimoniul, dar și averea, moștenitorii nelegitimați, soțioara-ndoliată care-i arde ADN-ul... toate imaginile decadenței mortale.

Rămâie morții cu gloria eternă, noi clipim cu ochiul dracului.