Un Crin și trei trandafiri

"Câştigarea Preşedinţiei României şi alegerea unui preşedinte liberal în comportament, în atitudine, în filosofie constituţională nu va fi pentru PNL un câştig, aşa cum el a fost imaginat şi practicat până acum în România, în sensul că va exista la Cotroceni un preşedinte care să tragă sfori, să facă intrigi în favoarea PNL sau a unor politicieni din PNL, nu în sensul că va exista la Cotroceni un preşedinte care să iasă în campanie electorală şi să spună «votaţi PNL» sau care să vină la următorul congres al acestui partid şi să spună «cutare să fie preşedinte, cutare să nu fie», ci în sensul că abia atunci când un preşedinte cu o mentalitate liberală şi comportament liberal în raport cu Constituţia şi cu instituţiile politice va exista, abia atunci vom putea aşeza definitiv şi sănătos ceea ce înseamnă democraţie liberală parlamentară în România" - George Crin Laurențiu Antonescu, 23 februarie 2013, București

Această declarație elucubrantă de politruc înveterat vine să încununeze cele două promisiuni făcute de domnul președinte referitor la traseul său politic. Întâi, în vara lui 2012, Antonescu promitea că se va retrage din politică dacă Băsescu nu e demis de popor. Ieri, promitea că se va retrage de la șefia PNL dacă nu câștigă prezidențialele de la anul. (Chiar dacă ambele angajamente țintesc postul de la Cotroceni, se pare că acum e mai rezervat în privința obligațiilor învinsului).

Raționamentul acestui discurs se bazează pe două defecte majore: ipocrizia și infatuarea.
Cine spune că angrenează forțele de campanie din spatele PSD, PNL și PC (antene) într-o luptă cu sute de milioane de euro cheltuiți fără să urmărească nimic practic, adică pentru un scop total dezinteresat și o funcție onorifică (ca în democrația parlamentară) este ipocrit, ca să nu zic mincinos.
Iar cine se propune ca singurul om care va putea ”așeza definitiv și sănătos democrația liberală parlamentară în România”, dacă va fi instalat la Cotroceni, este cel puțin infatuat, dacă nu autocrat.

Minciunica politică este însă acceptată ca discurs valabil, e și ea o formă de publicitate. Gratuită, căci e publică; domnul Antonescu nu a perorat vreodată pe la TV decât după ce-și încasa leafa de la stat, de la mine, de la tine... Ca și Băsescu, de altfel. Băsescu nu ne-a mințit niciodată pe banii lui. Fie având demnități unde sunt aleși de popor, fie numiți pe funcții, ei sunt și vor fi forumiști pe mocangeală. În privat, minciuna costă, măcar un spațiu publicitar cumpărat la vreun oficiu.

Politicul garantează gratuitatea propagării minciunilor și a promovării falșilor salvatori. În mod aparent paradoxal, cine a intrat în politică fără o lețcaie în buzunar - cazul lui Iliescu, Băsescu, Antonescu - a vădit maximum de ipocrizie. Nu că s-au îmbogățit, dar ne-au salvat de ne-au rupt... Politicienii cu pretenție de oameni cinstiți sunt mai periculoși decât cei care vor să-și crească afacerile începute în privat. Este aceeași mentalitate a țăranului leneș și needucat, urbanizat în anii '50, transformat în proletar și apoi activist ambițios al partidului comunist. Propria parvenire le dă aripi și îi legitimează. Mai e doar un pas până la autoadulare.

Curând, oamenii vor uita că au ieșit în stradă să-l dea jos pe Băsescu. Cum au uitat că au ieșit să-l înlăture pe Ceaușescu, sau pe Năstase. Și îi regretă mai apoi. Tocmai pentru că salvatorii, urmașii acestor răi au dezamăgit, a fost numai gura de ei!
Crin Antonescu este copia modernă a lui Ion Iliescu: limba de lemn, vrăjeala așa-zisului profesor cinstit, imaginea salvatorului de la tirania tovarășului.