Sergiu Nicolaescu a murit.
Nemuritorii mor și ei.
Televiziunea își ia tainul. La crème de la crematoriu. Traffic boom pentru un regizor învechit - în primele trei zile de la breaking news-ul decesului.
"Marele maestru" e umplut de respect pe toate canalele, în toate cotloanele ultimului drum.
Ca pasărea Phoenix, "marele regizor" renaște din propria-i cenușă. Tot poporu', sufletu', televizoru' cade-n brânci și se închină... A fost Erou maare, care unește când moare. Ca Mihai Viteazu.
"Rușine!" strigă, stingher, niște țărani necunoscuți, adunați la sicriul ferecat. Ei îl vor în pământ, legat de glie, precum bravii noș' strămoși.
Valoarea, Istoria, Patrimoniul, dar și averea, moștenitorii nelegitimați, soțioara-ndoliată care-i arde ADN-ul... toate imaginile decadenței mortale.
Rămâie morții cu gloria eternă, noi clipim cu ochiul dracului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu