Moment solemn la căpătâiul lui Dan Voiculescu

"Dan Voiculescu a depus marți jurământul ca senator, în cadrul unei ședințe solemne, care a debutat cu intonarea Imnului național."

Luni, Dan Voiculescu a demisionat din Senat, declarând solemn că "renunță la imunitatea parlamentară, asfel încât Justiția să-și facă datoria". (Așteptăm cu toții judecata supremă. Aleluia! )

În caz că te gândeșți că e un non-sens în spațiul temporal, te înșeli amarnic. Căci Dan Voiculescu este un magician al timpurilor noastre. El demisionează din parlament cu 6 luni înainte să-și termine mandatul, candidează și, reales cu brio, nu mai vrea să-și confirme funcția. Abia la insistențele fanilor, acceptă mandatul. Și după 6 zile, iarăși hocus-pocus cu mandatele și termenele din instanțe...

Altfel, omul este și nu este un mogul de presă. La fel la judecată, pe aceleași dosare este vinovat dar și nevinovat. Iar acum se lasă pe mâna justiției amânând încă o dată, pe perioadă nedefinită, ultimul termen de la ICCJ, unde urma să fie condamnat. Sau achitat.

De altfel, dualitatea domnului Voiculescu, uneori derutantă, s-a repercutat deseori în spațiul mioritic: ca să ajungă să fie "soluția imorală" a lui Băsescu, a fost nevoie de o împrietenire pe negocieri între cei doi. Ca să nu mai zic de moralitatea și ștaiful liberalo-boieresc afișate și trâmbițate (vezi fundația omonimă), în paralel cu matrapazlâcurile cu terenuri, fabrici și uzine dobândite de boiernaș la prețuri nesimțite; unde, normal, singurul păgubit este statul, adică noi. Aura tutelară a tovarășului Voiculescu garantează când și când acțiuni reparatorii față de crimele comuniștilor; deși dânsul este dovedit colaborator al fostei Securități a statului. Și beneficiar net al căderii regimului ceaușist, ca orice securist respectabil!

Un bătrân deștept, aici nu încape îndoială. Întrebați-i pe Ursu, Ciutacu, R. Tudor, Mircea Badea... și-o să vă confirme.
Ca urmare, îi urez solemn domnului Dan Voiculescu să își vadă cât mai curând numele spălat după murdăriile justiției băsiste. Sau NU.

Pe la spate, c-așa vrem cu toții, frate

Văru Săndel, aflăm dintr-un breaking news marca RTV, a vrut să facă un sex cinstit, dar s-a ales (doar) cu un pumn în nas, fără iPhone și fără suta de lei. Procurorii îl vor trimite în judecată pe falsul proxenet pentru lovire și abuz de încredere. Întâmplarea îmi pare cu atât mai autentică cu cât ea s-a petrecut în Suceava, pe la sat.

În locul înșelatului Săndel pot fi și eu. Și mie politicienii îmi fac cu ochiu' în campanie și după ce ajung la putere - muie! Și cu banii luați și nesatisfăcut. Arzoii cu plăcerea, eu cu durerea.
Diferența e că vărului meu sucevean o să i se facă dreptate. Nu aia pentru care a plătit bănuți munciți cu trudă, dar măcar justiția îl va condamna pe cel care l-a înșelat. Când oare îmi va da mie justiția câștig de cauză în fața vreunui escu demnitar care abuzează de încrederea mea? Rolurile din societate sunt stabilite de legi nescrise: prostul satului e, normal, plângăciosul ... șmecherul e mincinosul.

Nu mă pot abține să nu deplâng poziția lui Săndel. L-o fi aflat și nevasta? Rudele ei? Satul? Aș face o petiție la tribunal să-l oblige pe falsul proxenet să-i livreze cumva partida de sex păgubitului. Obligația de a face... măcar o scurtă, ceva...

Ponta amână ospățul din bani publici

Victor Ponta pune frână fomiștilor din partid care îl sună necontenit să dea drumu' la contracte. Cică întâi să dăm proștilor ceea ce au cerut la vot - să mărim puțin salariile și pensiile - și abia apoi ne gândim la ceea 'CE DORIM NOI în interiorul partidului'... 
Sinceritate extremă, calcul politic negru pe alb.
Cam slăbuț, cam slăbuț! Pare o idee originală...
Pe viitor, i-aș recomanda să se mai consulte cu colegul Radu Mazăre, și-o să vadă că se poate: să ții și sărăcimea liniștită în case, dar să dai și drumu' la bănuți pentru clientelă. Ostentativ! Metode să faci în administrație tot ce dorești la partid se găsesc, numai să știi pe cine să copiezi, domnu'  Ponta.
Apropo, ferea că iese mămucu Năstase din pușcărie azi-mâine... și el nu s-a mai dat de ceasu' morții că nu-s bani. Lui nu i-a mai tremurat mâna când a trebuit, nici pe pix, nici pe trăgaci.
Ura... și la școală!

Tolomac about history

Se zice că 1000 de cuvinte nu fac cât o singură imagine bună.
Da! Dar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată!
Iat-o dezbrăcată, pe moșie revărsată...

TOLOMAC = om politic mămăligos, bleg, nătărău

PROSTĂNAC = om politic nătâng, prostan, găgăuță

MOCOFAN = om politic fleșcăit, mototol, molâu

TĂNTĂLĂU = om politic neghiob, pămpălău, tontălan

GOGOMAN = om politic năuc, nătăfleț, haplea

AFURISIT = om politic câinos, împelițat, pârdalnic

Că cam asta este epoca de aur în care călcăm zi de zi.

Adi Minune - mic mic, dar tare-n cric

Tensiuni în familia Minune! Fiica marelui Adrian Copilu Minune, Adrihanna copila Minune, nu mai vrea să danseze cum îi cântă tacsu.
Propun prietenilor iubitori de manele să decidă care variantă de Man down e mai de top.
- Originala, clasica, fantastika:

- sau cea cântată de Adriana Minune joi la Morar (timeline 51:50)?

Sooo, care-i adevăratu' man down dintre artiștii sub 1:50 și peste 1.50m$?!
Mamaa, mamaa, mamaa, hai jăst șatră man down...

Măta fizică, fiitu sexolog

Azi sunt predispus la o lene ancestrală. Alienierea planetelor e-n așa hal încât tot ce găsesc mai bun de făcut e să sharuiesc două descoperiri metafizice despre sex: 1. Realitatea tv e că ne e rușine să ne pornăim de sărbători. Și 2. Să moară (de plăcere) și capra vecinului este un foarte actual love story sudanez.
Față de toate astea, adopt poziția omului-maimuță: jumate om / jumate guță.

Și-ncă un porc să împușcăm

Pasant de rever: Năstase Adrian, întrebat de un ziarist la ultima confruntare televizată cu Băsescu (decembrie 2004) despre oroarea de a împușca animale vii, a dat înapoi ca un laș. Cum Țiriac a fost la o mustață de salatieră, așa a fost și el de bucătăria prezidențială. Și dinapoi înapoi, a ajuns la judecata țevii de pistol, culminând blogărel cu cătușe.
Și îi zic pe numele de cetățean (inculpat) nu pentru că o merită, ci pentru că, de i-aș zice doar 'Năstase', ar putea fi confundat cu Ilie. Or, de la rachet la rachetă e cale lungă...

Porc, porc să-mpușcăm

Am plecat să colindăm... când boierii nu-s acasă ... c-au plecat la vânătoare... să vâneze căprioare...

Unde sunt iernile de altădată? Când nu se numărau numai mistreții căzuți, ci și ouăle partenerilor de vânătoare. Când primul ministru și stăpân al țării împușca pe cine vroia ouăle lui. Când Balc era teren de joacă rumân.
Acum vin străinii și fac legea, plătesc gonaci și păsărici cântătoare la flaut. Și după ce ne trag pe țeavă porcii și femeile, donează prada la căminele de bătrâni.

Pe cine să mai tragem la răspundere? Năstase Adrian a ajuns la pușcărie în loc de Cotroceni după ce a tras la partida lu' nea Țiriac. (Și l-a țintit drept în cur pe socrul prințișorului Ponta.)
Vadim și cele 4 lăbuțe prietene (Vier Pfoten) sunt singurii care mai deschid gura stingher. Măcelul e fumat ca istorie de presă; și umanizat: câteva tanti primesc de muncă la bucătărie, alte câteva la dormitor... E o pâine de mâncat acolo, cum se zice în comentariul sportiv.

Țărișoara noastră e raiul vânătorilor din Europa, pentru că tacâmul este complet. Nea Țiri pune sutele de mistreți pe banda rulantă în bătaia puștii, apoi scoate căciula și strânge bănuțu.
Magnații se distrează. Eu la fel, am telecomandă la televizor.

Afară ninge liniștit / și-n casă arde focul, / iar noi, pe lângă mama stând, / de mult uitarăm jocul.

Nu încercați acasă! Luați o porție de cinema!

Un film de văzut și o carte de citit: Life of Pi. Scurta viață de credințe și sentimente amalgamate în mintea unui puști din India se preface într-un ocean imagistic sublim pe parcursul unui voiaj fantastic spre Canada. Lăsând în urmă totul, în drum spre o țară a făgăduinței tatălui său pentru o viață fără grija zilei de mâine, Piscine Molitor se regăsește plutind în dramatica luptă pentru supraviețuire în compania prietenului său, Richard Parker, tigrul sentimental.

Rețetă de tigruț à la carte:

Ingredientele: un băiat bine crescut de 16 ani, un tată autoritar, o mamă protectoare, o grădină zoologică, un ocean, o lume crudă, o lume colorată.

Mod de preparare: se iau băiatul, familia și felurite animale sălbatice din grădina zoologică și se pun într-un vas la naufragiat. Se dă în clocot și se extrag din vas băiatul, un tigru, un urangutan, o hienă și o zebră. Se introduc într-o barcă alegorică și se lasă la foc mic până când se frăgezesc bine și nu se mai văd decât băiatul și tigrul. Se mai adaugă câteva kilograme de pește zburător și hrănitor. Când s-au pătruns și simțim că s-au deshidratat suficient, se scot din apă cei doi și se întind la uscat. Se garnisește cu câteva mănunchiuri de verdeață luxuriantă. După ce se dau pe răzătoare niște suricate fricoase, se reintroduce preparatul în apă pe un ultim foc.
Se scoate vasul și se servește masa pentru cei doi inspectori de asigurări japonezi care investighează evenimentele care au dus la nemaipomenita poveste. Gata!

Ce obținem: o masă savuroasă în care gustul copilului cu suflet deschis și frăgezime a spiritului se amestecă cu coloritul exultant al ingredientelor vegetale, animale și minerale. Un produs fermecător și neverosimil de bun pentru invitați; care nu-i pot face decât o evaluare favorabilă. Până și cei mai sceptici critici vor aprecia acest fel de mâncare dacă vor fi puși să aleagă în schimb un preparat simplu,  cu animale domestice și plante de grădină. Alegerea este emoțională, accepți manipularea caldă a poeziei recitate de un copil mic. Întotdeauna sacrul va fi preferat profanului, visul realității, filmul vieții.
Poftă mare!

Ion Iliescu a ajuns la crematoriu

Sergiu Nicolaescu a murit.

Nemuritorii mor și ei.

Televiziunea își ia tainul. La crème de la crematoriu. Traffic boom pentru un regizor învechit - în primele trei zile de la breaking news-ul decesului.

"Marele maestru" e umplut de respect pe toate canalele, în toate cotloanele ultimului drum.

Ca pasărea Phoenix, "marele regizor" renaște din propria-i cenușă. Tot poporu', sufletu', televizoru' cade-n brânci și se închină... A fost Erou maare, care unește când moare. Ca Mihai Viteazu.

"Rușine!" strigă, stingher, niște țărani necunoscuți, adunați la sicriul ferecat. Ei îl vor în pământ, legat de glie, precum bravii noș' strămoși.

Valoarea, Istoria, Patrimoniul, dar și averea, moștenitorii nelegitimați, soțioara-ndoliată care-i arde ADN-ul... toate imaginile decadenței mortale.

Rămâie morții cu gloria eternă, noi clipim cu ochiul dracului.